Jurnal de călător.Pe unde mă poartă pașii…

Hai-hui prin viață

Uneori, viața te poartă prin locuri în care nu visai să ajungi.Cu bagajul în mână sau cu rucsacul în spate, parcurgi km, ce odată îi parcurgeai în gând sau doar cu privirea. Ți se desfășoară peisaje în fața ochilor, ce le vedeai doar în fotografii sau în documentare. Poate vei mai reveni în acele locuri, poate nu…dar măcar vei păstra amintirea lor în suflet.Cum altfel, decât printr-un suvenir. Asta a sunat ca un pleonasm( trad. souvenir= amintire.). Amintirile sunt prețioase și cred că fac toți banii.

Să ținem contabilitatea.Două la autobuz, două la spectacol, trei la metrou, unul la circ. BINGO! Da și câteva jucate la loto.Câte norocoase? 6 din 49. Restul le păstrăm pentru decontat sau ca și suvenir. Ar mai fi ca și varianta simplă sau compusă, să le jucăm la loz în plic.Stie mai multe Caragiale sau ar trebui să știți și voi?!

Vederi de la mare, de la munte, aș adăuga eu, de la țară.Adică, viața la țară nu merită și ea o vedere, ar putea fi și HD, având în vedere că tehnologia a ajuns și pe ulița lui Creangă.Totuși, amintirile din copilarie sunt autentice.

Când spui timbre, devii ușor nostalgic.Câte plicuri sau scrisori ai expediat la viața ta, tot atâtea timbre ai lipit.Poate și câte două.Să mai amintim că, mai mereu încurcam destinatarul cu expeditorul? Fiecăruia dintre noi, i s-a întâmplat, măcar o dată. Din partea mea, nici o problemă, așa mai primesc și eu gânduri bune. Mi le autoservesc la plic. Poate ai procedat și tu așa, cu toate că, nu era neapărat cea mai adecvată metodă. Lipirea timbrelor poștale cu scuipat. Nu era nici igienic, dar na, te descurcai cu ce aveai la îndemână.Dăcă nu, apelai la prelandez sau lipici. Există o vorbă:” Nu-l mai dezlipești, nici cu ordinul procuraturii “

Cărțile poștale pot părea ușor demodate în era internetului, însă putem spune, că se observă “de la o poștă“, faptul că am cam pierdut conexiunea cu natura, nu mai vorbesc de legătura cu cei dragi.Fotografiile realizate iau locul vederilor.Costul de expediere e minim.Le putem distribui în orice colț de lume.

| Avem vize, dar prea puține vise. Avem destinații, dar prea multe granițe între noi. |

N-am bani de bilet

Te-aș lua cu mine, dar n-am bani de bilet…cam așa sună o replică celebră.

-Biletul și abonamentul, la control, vă rog!
-Am bilet de călătorie și sunt abonat la experiențe frumoase. Mai adaug și alte detalii? Seria: no number, locul: oriunde.
-Pe ce nume? Călătorul anonim.
-Bun, dar identitatea? RO.
-Îmi permiteți, să verific. Sigur, iată jurnalul meu de călătorie.Spune mai multe despre mine, decât aș putea spune eu prin cuvinte.
-Sunteți foarte original!
-Mulțumesc, doar românul e creativ.Face totul din nimic!
-Ce pot să mai zic, mă bucur că mai sunt oameni ca dvs! Vă doresc vacanță frumoasă, dar o mică nelămurire. Unde pot găsi acest jurnal?
-În magazinele partenere Carrefour sau îl puteți downloada de AICI . Campania se adresează doar elevilor, însă vă puteți recrea și dvs, realizând acest jurnal.
-Ce veste bună! Copilul meu se va bucura cu siguranță. Am petrecut momente frumoase împreună, în vacanțele pe care le-am avut, de -a lungul anilor, plus taberele în care a fost cu școală.
-Mă bucur să aud asta! Cu bine!

Înainte, se mai trimiteau vederi din vacanțe celor apropiați, prietenilor, însoțite de câteva gânduri bune. Astăzi, mai vedem astfel de inițiative, la cei de la livrezdragoste.ro, care încearcă să mai păstreze scrisul de mână la rang de artă caligrafică.În plus, redactarea și livrarea e gratuită.

Ștampila era doar o pată aplicată pe hârtiile din copilărie, ce se doreau a fi facturi, documente fiscale sau chiar rețete când o făceam pe doctorița.

Magneții poartă amprenta și istoria locului.Cei mai mulți magneți, îi am lipiți pe frigider.De fiecare dată, îmi amintesc de aroma și gustul locurilor vizitate.Uneori dulce, alteori sărat, tradițional sau pe alocuri condimentat.

Ne lipim de oameni, ca niște ‘magneți’, dar nu ne atașăm.

Cana, unde mi-e cana?

Servesc ceaiul și cafeaua la cană. Poate fi simplă, cu model sau cu un mesaj funny, inspirațional etc. Nu le schimb ca pe șosete, dar îmi place să le colecționez. Deci, pe unde merg, mi se mai agață și câte o cană de mână. Unii au colecții de genți, eu am de căni. Tot avem ceva în comun: le ținem de toartă.Dacă tot vorbim de colecții de suveniruri, te poți inspira de pe: Art & Craft

A cam crescut temperatura, să fie de la cana termosensibilă? Verificăm, de îndată. Era de la suvenirul termometru, înregistra multe grade Celsius. L-am pus pe frigider, să aibă o temperatură constantă.

Un oraș cu constantă. Constanța

Melci, scoici, raci…craci :)) Nu ai cum, deci nu ai cum…să pleci de la mare, fără scoici și ceva nisip prin buzunare sau șlapi. Ca să menținem bine direcția, o cârmă ar fi binevenită, însă pentru a nu mă îndepărta prea mult de mal, ar fi bine să arunc ancora. Pe timpuri, erau acele scoici despre care se spuneau că punându-le la ureche, vei auzi sunetul valurilor. Câți dintre voi, mai aveți astfel de suveniruri? Stai…ne-am îndepărtat prea mult de mal, să revenim la ale noastre.Să semnăm condica de prezență.

Autografe / semnături

N-am semnat multe la viața mea, nici autografe nu am dat, însă îmi place să-mi las amprenta pe unde călătoresc.Însă și acele locuri, rămân ca și o amprentă în sufletul meu. Îmi place scrisul de mână și caligrafia.Cred că de aici, și pasiunea mea pentru autografe și semnături.Consider că poarta amprenta stilului personal, reprezintă unicitatea persoanei.Mai ales, în cazul unei cărți sau unui album semnat de autorul / artistul preferat.O amintire scrisă, ce timpul nu o va șterge, ci va rămâne împregnată pe hârtie.În plus, mereu am considerat că stilul de a scrie, poate spune multe despre o persoană.

Care sunt suvenirurile tale preferate și ce semnificație au pentru tine?

 

 

Advertisements

Bagaj de experiențe.Salvamar pe plaja mea.

Știi sentimentul acela când îndeși prea multe și nu-l mai poti închide…eh…cam așa se întâmplă și atunci când ceea ce acumulăm în suflet depăsește nivelul de saturație. Începe să dea pe-afară. La propriu sau la figurat. Limba română are multe sensuri, insă viața e cu sens unic. Bine, acum dacă nu alegi scurtătura sau o iei pe ocolite. Nu întotdeauna drumul cel mai scurt, îți garantează și destinația corectă.

Hainele le împachetăm pentru câteva zile, săptămâni sau poate luni. Depinde de călătorie, dar e ceva temporar.Uneori, alegi tu destinația, alteori direcția capătă alte coordonate. Poți survola deasupra vieții, poți lua avionul până la destinație, însă nimic nu se compară cu mersul la pas.

Cu timpul, pe harta vieții, răzuiești locuri și pui în loc, momente, amintiri și experiențe.

Ce-ai lua cu tine în bagaj? Nu se pune problema că ai naufragia pe o insulă pustie. Cum se prezintă bagajul tău la plecare și la întoarcere, e mai valoros sau mai gol?

Pentru a nu se deteriora pe parcursul deplasării și a nu se risipi conținutul în cele patru zări, bagajul nostru necesită o protecție adecvată.Îmbracă-l și poartă-l în stilul tău! Bagajul tău e unic, nu trebuie să se identifice cu altul. Nu a acumulat experiențele tale, nu a împachetat bucuriile și nu a triat tristețile parte în parte.Nu-l lăsa să se piardă în mulțime. Creionează-i propria identitate cu husele stylish de la Mappamonde. Nu-ți garantează ocolul în jurul lumii în 360 de zile, dar măcar te poți alege cu o husă per sezon.Right? 

Nu doar bifezi noi destinații, dar primești și bifă la ☑ anti-praf ☑ anti-zgărieturi și ☑ anti-furt.

Yummy, yummy cu gust de Miami VS Mi-s mândru turist cu spirit tradiționalist

Dacă dorești să rămâi neutru, rămâi basic…și te camuflezi.

Ce zici, dacă ți-ai pune visele pe două roți și le-ai da avânt ?

Salvamar pe plaja mea ⛵

Dilema, dilema…o piesă suna cam așa. Cam asta e și problema mea. Să fie dintr-o piesă, două piese sau să fac un mix din cele două. Mă ajutați, puțin? La costumul de baie, mă refer. La mare, se fac valuri muzicale, dar acum e despre alta compoziție.Ca să fie ținuta completă și să prinzi valul, trece pe listă și un pareo. Pariez că vei atrage priviri 👀 

Vara aceasta, prin ce ochelari te vezi?

Schimbă perspectiva, ajustează unghiul și ZOOM in. Îți propun să te gândești și la niște ochelari de vedere…vedere de la mare, de la munte. Spre deosebire de ochelari de soare, îți oferă o imagine mai clară, asupra a tot ce te înconjoară. Asta, ca să evidențiez, faptul că anumite persoane rămân cu ochelari de soare pe ei, chiar și când se schimbă background-ul cu “Umbrella, ella, e..” E uite așa, ți se distorsionează vederea și vezi în dungi.So, raise your glasses to see clearly 🤓 Ce zici de niște prețuri reduse, dar fără să-ți reducă perspectivele? poate îți găsim perechea potrivită.

Pe unde îți porți pașii?

De câte ori, ți-am pierdut urma. Pe unde fuseși? În călătorie, cum îmi place mie. Așa ne-a fost vorba…nu lași tu un mesaj, ceva scris. Nu a fost ceva programat, a fost mai mult adhoc...

Hmm…e ceva șiret la mijloc. Șiret, zici? Cred că s-au înnodat capetele și nu le mai pot dezlega. Știi vreun pont?

În această problemă, nu am soluția. Însă, am ceva care o să-ți ghideze pașii. Sper să nu ti îneși, la ce am să-ți spun. Fii atent aici, că e vorba despre teneși. Nu oricum, ci unii care să aducă un strop de culoare în drumul tău. E ca și cum ai răsturna cutia de vopseluri peste ei…acum nu vreau să-ți dau idei, că cine știe ce iese. Mai bine, apelezi la Lulush și te alegi cu o pereche, numai bună de drumeții.

Vara lasă urme, dar nu și pe pielea ta.

Mi s-a pus pata pe tine, dar sper să nu fie de la insolație. Îi stă bine la nisip cu ceva urme, dar pielea ta merită să fie protejată.Nu-ți dau vreo recomandare, stii tu, mai bine, ceea ce priește pielii tale.

Bate briza, paginile…

O carte la malul mării.Un mic ghid de utilizare cu umor:

• nu o lăsați direct în razele soarelui.S-ar putea să ajungeți prea repede la punctul culminant.
• nu citiți în bătaia soarelui.S-ar putea să pierdeți ceva detalii importante.
• nu serviți cafea sau ceai când “cetiți“. S-ar putea să vi se pună pata pe vreun personaj sau veți sfârși prin a spune “ce-ai cu mine“. Apoi, veți difuza prea mult cu ceea ce spune autorul.

Recomandări: “Bărbatul care n-a mai sunat“( Cartea verii 2018 )-mă gândesc, că o fi naufragiat pe vreo altă insulă exotică.
“Străinul de lângă mine“- ce zici? Poate faci un schimb de replici cu vecinul de șezlong sau cameră.
“În urma pașilor mei” – Poate mi-ai pierdut urma.Lasă-te călăuzit de chemarea dragostei.

Oferă-le amintirilor tale cadrul perfect

Poate fi magic, poate fi epic, OMG sau cum vrei tu…ai liber la hashtag. Nu le păstra doar în telefon sau pe rețelele sociale, scoate-le la imprimare. Alege să spui o poveste, cu fiecare moment!

What matters is inside

Ce ai alege între: un bagaj cu bogății și un bagaj cu experiențe?

Într-un prim caz, odată dezpachetat rămâne gol, în timp ce, bagajul cu experiențe se “dezpachetează” în amintiri și pe care le păstrezi o viață.

Cum staț’ cu poluarea?

Mecanismul recompensăriii

Natura ne oferă, dar nu așteaptă nimic material în schimb. În sens invers, noi pentru a o ajuta, pretindem să primim ‘recompense’. Ea nu ne oferă din obligație, însă noi ne simțim obligați să o păstrăm curată. Realizăm acțiuni de ecologizare, dacă primim ceva.Reciclăm, doar dacă suntem stimulați la nivel financiar: vouchere, bonuri valorice, tombole cu premii etc.

Ceea ce obținem de la natură, nu e un stimulent financiar, însă e cel mai esențial stimulent pentru viață. Cu asta, cred că am spus tot.

Răspunde-mi la o întrebare:

“Ai putea trăi cu buzunarele pline, dar într-un mediu toxic și poluat? Supraviețuiești, nu trăiești. Daca natura e afectată, implicit și ceea ce rezultă din ea: ceea ce respiri, mănânci, consumi, etc.

Poate îți pasă prea puțin, pentru că ți-ai transformat stilul de viață, într-unul comercial și procesat.Ar fi bine, ca din când în când, să mai procesezi și informație sănătoasă. Acordă mai mai multă importanță spațiului în care locuiești.

Stresul este ca și o “buruiană”, ce îngrădește viața. 

Pe spațiile verzi, mai răsare câte o investiție imobiliară, un mall, hipermarket sau mai știu eu ce. Bun, înțeleg, asigură locuri de muncă, sunt necesare pentru dezvoltarea pieței.Însă, pe de altă parte, se reduce cantitatea de aer respirabil. Așa numita, industrializare.

La o anumită categorie de români, poți să le pui coșul și la 1 m distanță de ei, că tot la marginea drumului aruncă. Ce mai, e greu să te deplasezi câțiva pași.Dar na, dacă ne-am învățat pe 4 roți… Mai era o vorbă: ” mersul pe jos, face picioru’ frumos “. Data viitoare, mai 🤔…

Ca să nu zică lumea, că dau lecții, voi zice ce fac eu, concret, nu doar pe hârtie.

<Nu lăsa gunoiu-n drum>

• ambalajul de la gumă, înghețată și alte produse, nu-l arunc unde îmi vine, adică pe jos, în dosul unui perete, în spatele unei bănci etc.Aștept, să-mi apară în cale un coș și-l las în mod civilizat acolo.Chiar dacă nu găsesc niciunul în drumul meu. Cu toate că, mă îndoiesc.Pun ambalajul în buzunar sau geantă(în cazul în care nu e murdar și-mi permite acest lucru) și-l arunc acasă. Am văzut destule “exemple” de așa nu, cum fără nici o jenă, persoane dădeau drumul ambalajului în mijlocul străzii sau drumului.

<Spartu’ semințelor în târg> 🌻

• cred că vă este cunoscută situația, dacă nu vi-o aduc la lumină.Imaginea se prezintă cam așa.În parcuri și u numai, în zonele băncilor pentru recreere și odihnă, pe și sub, “covor” de semințe.

Știu că se merge pe principiul: “Mănânci și scuipi”, dar nu oriunde.

O imagine destul de frecventă în zilele noastre. Foto: Haz de necaz

Dacă tot ești amator de semințe, demonstrează că ai și sămânță de OM civilizat și educat.Prin urmare, ca să-ți vin în ajutor, poți lua frumos o pungă de unică folosință și le arunci / scuipi acolo, dar nu pe spațiul verd.Știu, o să-mi spui, dar ce tu umbli cu punga după tine? Bun, găsim altă alternativă, cu ce ai la îndemână: șervețel. Cu siguranță ai unul aruncat, rătăcit prin geantă.Îl despăturești frumos și pui cojile acolo, apoi direcția coș.Astfel, nici nu lași gunoi în urma ta.Ar mai fi o variantă: cumperi semințe gata decojite.

< Chiștocu’ poluant > 🚬

• aceeași poveste și cu amatorii de țigări.Acum că alegi să te intoxifici pe tine, tu știi, dar măcar nu le tăia aerul și celor din jurul tău. Avem ca și caz, momentul când faci săpături prin nisipul de la mare, câte ies la suprafață….de chiștoace vorbeam și nu numai.Am putea adăuga capace și cheițe de la bere.De tipul, ce se fumează la mare, îi păstrează nisipul urma.Partea mai puțin plăcută, e că sunt și copii mici, care se joacă în nisip și se pot accidenta.Legat de acest aspect, îmi amintesc, că în cadrul unei emisiuni televizate, realizate la malul mării, se adunaseră saci întregi cu resturile de la țigări strânse de pe plajă.

<Vocea reportofon din autobuz> 🔊

• cred că vi s-a întâmplat și vouă, cel puțin o dată.Când călătorești cu vreun mijloc de transport în comun, să întâlnești persoane care vorbesc la telefon, încât îi aude tot autobuzul, de la un capăt la celălalt.Au și ecou, chiar.Înțeleg, că e mijloc de transport în comun, dar asta nu înseamnă că trebuie să fie și conversația la comun.Zic și eu, dar CSF, NCSF și mie mi se mai întâmplă să vorbesc cu voce tare.

<Picnic sau grătar, da’ măcar lasaț’ curat> 🍴

• Fie că vorbim despre ieșirile la iarbă verde, fie că grătar cu familia sau prietenii, situația se prezintă cam la fel. Mâncăm, bem, ne distrăm, consumăm și…. cam atât. Ce lăsăm în urmă, cică nu e treaba noastră. Ba, bine că e. Nu e treaba mea să vă zâc, dar cred ca ar trebui să existe și puțin interes în această privință.

O inițiativă bună ar fi cea de la Pădurea Gârboavelor, unde există o zonă special amenajată pentru grătar și petrecerea timpului liber. La intrare, se plătește doar taxa pentru mașină.De asemenea, primești și un sac de gunoi pentru resturile menajere. O astfel de măsură, ar trebui aplicată și de noi, ca simpli cetățeni ai unui oraș, pentru a păstra curățenia locului.

< Muzica, uneori vine și cu gunoaie > 🎶

Concerte, festivaluri, demonstrații culinare și lista poate continua.Mai precis, este vorba despre evenimentele organizate în aer liber, care vin la pachet și cu degustări de mâncare și bere, târguri cu haine, handmade etc. Toate bune și frumoase.Muzica cântă, publicul aplaudă. După ce se încheie și ultimul act artistic, lumea începe să se împrăștie, fiecare la casele lor. Ce rămâne? “Munții” de gunoaie: peturi, doze de bere, ambalaje.Cu toate că, există coșuri de gunoi..Mă întreb, așa fac și acasă? Aruncă gunoiul în mijlocul drumului? Există oameni care se ocupă de curătenia locului, dar totuși pe mine, cei “7 ani de acasă” nu mă lasă să procedez astfel.Plus, că aceste lucruri se întâmplă și la marile concerte…măcar de ar fi cazuri izolate, dar au loc la tot pasul.

Foto: Cancan.ro | concert Depeche

Smart 🌃 …. smart people💡?

Cine-i “responsabil” pentru starea planetei? Foto: Humanity

Degeaba ai resurse, dacă nu le folosești smart.Un smart city nu înseamnă smart people, ci oameni conduși în mod inteligent. Noi avem dispozitive smart, dar mintea noastră e setată pe stand-by. Ne lăsăm conduși de ele, în loc să fim noi, cei de la butoane. E drept, fiind mereu la un click distanță, se întâmplă ca acestea să preia controlul.De ce să ne transformăm, într-un viitor apropiat în “omul-robot“? Nu sunt contra progresului, dar progres nu înseamnă întotdeauna mai bine. Dacă planeta ne-ar fi vrut roboți, am fi fost de la bun început.DAR,

Natura noastră este umană și ține de noi să o păstrăm. Să nu comercializăm și ce a mai rămas real în noi.

• Smart people 🔗 smart city 🔗 smart living •

Tu ce faci, concret, pentru a îmbunătăți mediul în care trăiești?

 

La ce număr te găsesc? Am pierdut rândul

Viața e despre numere pare sau impare. Sărim vreunul, pierdem șirul. Apropo, omul oare este doar un număr sau un individ? Poți spune că mulțimea numerelor există, nu că trăiește. Dar despre indivizi, ei doar există sau și trăiesc?

Câți ani are? Câți / câte frați, surori are? Cât câștigă? Câte conturi are la bancă? Cât cântărește? Ce mărime poartă? Aproape totul se rezumă la cât și câte, mai puțin despre “Ce faci?“, “Ești bine?“, ” Te pot ajuta cu ceva?” “Ești fericit?”etc.

În catalog, clasament ne este arondat un număr / o poziție. Aranjați alfabetic sau aleatoriu. Se creează un fel de competiție, de zici că facem depășiri neregulamentare ca la cursele de mașini.

Circulație, circulație, dar fără număr de înmatriculare, aproape că nici nu exiști.Nu tu, mașina ta. Totuși e unică, nu mai are nimeni nume ca ea.Are și ea identitate, nu pardon carte: JD. 03. TOP.

Nu te ambala, că sună alarma. A mașinii, a telefonului? Cred că e mașina, e cam sensibilă la mișcare sau când se simte atacată.

La alarma telefonului, i-am dat cu snooze. Nu-mi spune că nu faci și tu așa? Ultima oară era setată pe 20:20. Am ațipit vreo 10 minute și a devenit 20:30. Deșteptarea! ⏰ Ca să nu râmăi în urmă, ia-ți și ceasul cu tine.Orice tip ai alege, timpul la fel trece. În funcție de preferințe, măcar să înfrumusețezi clipele.

M-am trezit și trebe să plec…da’ eu cu ce mă îmbrac? Veșnica problemă la orice oră din zi și din noapte. Apoi, și la încălțăminte, e cu dus-întors. Pleci, vii, nu e acesta, mersul vieții?  Da’ nu-mi găsesc noua pereche de sandale. Of și-un pantof…cine mi-a împrumutat ‘papucii’. Mărimea 37-38, atâta port.Nu trăiesc pe picior mare, așa că fă pași…stai că mi-am luat și șoseta pe dos, dacă mă ții de vorbă. Una-i de o culoare, una-i de o altă culoare. Da’ lasă că se poartă.

Până vă decideți, vă las numărul de telefon: 010 0110 100. Ce vă uitați, așa cu taxă inversă? E în sistem binar, decodați-l.

“Oamenii nu mai știu să prețuiască nimic…cumpără totul de-a gata de la negustori. Și cum nu există negustori de prieteni, oamenii nu mai au prieteni” ( Micul Prinț )

De aceea, uneori suntem așa indescifrabili.Ne blocăm la o linie de cod? Ups…am uitat parola. Unde era butonul de “Recuperează parola“. La fel și acolo, trebuie să tastez tot un cod. Ne-am codat rău de tot, că nu ne mai dezleagă nimeni.

 

Viața e ca un fel de loterie. Poți avea toate bilele ordonate, apoi vine ceva și strică acea înșiruire. Nu e ca și la extragere, nu alegi momentul de tip hh:mm:ss. Jucăm la ruletă, clipe și ani. Se-ntâmplă, ca bila să cadă pe roșu sau pe negru. Să fie în sincron cu alegerile tale, sau nu. Strike.

Dacă nu se aliniază bine numerele, vezi să nu faci o criză de bilă. Se tratează cu ceai…cu ce ai pe suflet.O greutate.

Câte kile? Nu știu, n-am cântărit-o.

Tot suntem la capitolul kilograme, vedem cum stăm cu silueta pentru vară. Am mai pus, s-a depus și în mărimea de la haine. Am mai dat jos, ne mai vin și cele din rubrica ” le port, când oi mai slăbi“.

Cred că a “slăbit” și dioptria. Nu de alta, dar plătea cam mult chirie să vadă și ceea ce nu văd alții. Mai bine, aveam geamurile aburite…chiar dacă nu e safe, în anumite situații. Totuși, niște ochelari de soare ne fac cu ochiul, ce zici de acest model ?

Nu știu dacă a ieșit sau nu combinația…nu e ca și cum ai juca la 6 din 49. Măcar,  bifezi ca și număr norocos: data nașterii, numărul de la pantof, ultimele două cifre din telefon, anii din buletin ș.a.m.d.

Și când spuneam că viața e despre cum îți joci numărul și ce loc ocupi în sală…

Dacă nu-ți ies socotelile, îți spun doar atât:
Matematica e radicală și mai are și rădacina pătrată.

Perfecțiunea imperfectă.Într-un cuvânt:mama

Ești defecțiunea perfectă, 
Ești defectul, pe care perfectu-l reflectă. 
Ești o coordonată pe a iubirii hartă, 
Mă pierd și mă regăsesc, totodată. 
Ești piesa ce mă ține în loc, 
Oprești timpul, cu secunde cu tot. 
Ești linia punctată dintr-o schiță, 
Îmi unești punctele și mă faci întreg, 
Precum un exemplar în matriță. 
Ești precum un circuit închis, 
Plec dintr-o parte și  
ajung tot la tine în brațe. 
Iubirea-i răvășitoare, poartă-o pe brațe. 

Puternică

Mama, ești ca un espresso, deoarece de la tine am învățat să-mi exprim emoțiile și sentimentele. Ești precum un cappucino, pentru că am învățat să mă scufund în sufletul meu, pentru a oferi densitate și profunzime cuvintelor. O spumă fină, alternată cu aromă divină. Alteori, 3 in 1, pentru că îmi oferi din dulcețea vorbelor și a îmbrățisorilor tandre.Un caffe latte, pentru că gândurile fuzionează și se completează, asemenea amestecului de cafea cu lapte.

Julius Meinl îți oferă ocazia de a oferi o cafea doar pentru EA cu un mesaj de suflet personalizat. Scrie-l pe al tău, apoi povestiți și bucurați-vă de gustul desăvârșit al acesteia. Emoții intense, pauze scurte și dese.

Delicată și prețioasă

Colecții de momente. Unele în lanț, altele în cerc. Delicată ca o perlă, prețioasă ca un diamant. Mama, pentru că în ea mă oglindesc. E perfecțiunea imperfectă, e iubirea necondiționată, pentru că EA nu o spune doar prin cuvinte, o și arata. Delicată prin gesturi, prețioasă prin prezență.

Un lanț de iubire, pe care se agață charm-urile: speranța, încredere, devotament și respect.O întreagă colecție, doar pentru ea și cea dragă sufletului tău. Surprinde-o, nu doar astăzi, ci în fiecare zi. Ai motive să-i spui: “Mulțumesc că exiști!(atunci când alții s-au făcut nevăzuți) “, “Mulțumesc că mă susții (atunci când alții nu au făcut-o)”, “Mulțumesc că mă asculți( atunci când alții au fost mult prea ocupați cu propriul zgomot)” etc, însă nu ai motive să uiți de ziua ei.

Dragostea nu e o aplicație, care să-ți dea remindere sau notificări.Ea funcționează pe principiul prezență.Poate necesita și update, cu versiuni mai îmbunătățite ale acesteia.Doar că și spațiul aferent acesteia se modifică…capătă dimensiuni infinite.

Sufletistă

Mama, ești poezie și muzică, deoarece adormeam cu glasul tău, când mă legănai pe picioare. Ești vers, pentru că de la tine, am moștenit arta de a da sens cuvintelor. Ești melodie, pentru că ești cel mai frumos cuvânt.Ești amprentă pe suflet și zâmbet pe chip. Ceea ce nu pot exprima eu, tu înțelegi cu inima. Când rămân fără cuvinte, tu îmi citești privirea. Nu ești doar mama mea, ești cea mai bună prietenă, sora mea de suflet.Sunt un om frumos, sensibil și sufletist, datorită ție, pentru că tu ai picurat înăuntrul meu cel mai de preț lucru: dragostea pentru frumos, dar și pentru simplitate.Să mă comport egal cu fiecare, indiferent de statutul social.

Primul cuvânt

Primul sunet.Primii pași.Pe vremuri, nu erau camere video pentru a putea înregistra, poate doar un reportofon.Amintirea era cea mai frumoasă developare sau caseta pentru redarea imaginilor.Sunetele nu se pierdeau, rămâneau întipărite în memorie.În zilele noastre, tehnologia a evoluat, astfel încât ne permite să gravăm vocea noastră ca și amprentă vocală pe bijuterii.Cât de prețios, să porți cu tine o parte din sufletul tău, să poți auzi glasul copiilor sau a celor dragi, când ești departe de casă.Bine există și alte modalități.Aceasta e vibrația care îți face sufletul să tresară, care îți redă acea emoție

Alege bijuteria preferată și înregistrează mesajul care să te însoțească pretutindeni sau poți alege să o dăruiești.

Mama. Sentimentul de acasă 

Acasă sunt dragostea, îmbrățișările și revederile. Acasă e acolo unde duce inima. În bratele ei, te simți acasă…te simți protejată.Gustul copilăriei e îmbibat în pereții acesteia. E locul de care simți că aparții.

“Acasă este locul unde te simţi cel mai puţin singur.”

Curajoasă 

A trecut prin furtunile vieții, dar le-a întâmpinat cu un zâmbet. A avut curajul și puterea, de a se ridica după fiecare cădere, dezamăgire. Curajoasă, pentru că a rămas la fel și nu s-a dezis de la propriile convingeri.

Ea este MAMA. 🤗 La mulți ani! ❤️ 

 

Colectarea selectivă:un moft sau o necesitate

Încă, de la vârste fragede, în manualele de științe ale naturii ni se făcea cunoștiință cu salvarea planetei, economisirea apei sau combaterea poluării, probleme cu care ne confruntăm chiar și după atâția ani. Înainte, se spunea că suntem deficitari la capitolul informare. În zilele de azi, cu informația la un click distanță și cu nenumărate campanii sau aplicații în domeniu, pot preciza că suntem deficitari la capitolul acțiune.

Tot din clasele primare, ni s-a insuflat aspectul cu reciclarea maculaturii. Anual, organizându-se concursuri pe clase, iar cine aduna cea mai mare cantitate de hârtie era premiat simbolic.

Însă, anii au trecut, prioritățile s-au schimbat. Nu ne mai preocupă mediul în care trăim, ne-am făcut “comozi” în scaunele de birou și de acolo dăm doar direcții. Nu mai acționăm pentru interesul comunității, ci pentru interesul propriu, pentru a fi văzuți bine în ochii celorlalți.

Asistăm periodic la scene cu aruncatul ghiștoacelor pe geamul mașinii…”educație…ce mai”. Nu mai spun de sticlele, pet-urile sau alte resturi menajere aruncate de la etajul blocului. Deja, nu mă mai miră…se practică aruncatul gunoiului în curtea celuilalt, nu-i o noutate.La unii, să le pui coșul de gunoi lângă ei și tot pe lângă aruncă. Să mai zic, de ambalajele lăsate prin mijloacele de transport? Mă opresc, pentru că mă ambalez degeaba.

Astfel, pentru a oferi răspuns la această întrebare, voi realiza o paralelă cu “selecția” prietenilor sau a persoanelor din anturajul nostru.Pentru aceasta, am realizat o clasificare a caracterelor oamenilor, menționând posibile trăsături pozitive, cât și negative, în funcție de categoriile existente la colectarea selectivă.

Caractere de Metal– comportament rigid, rău, distant.Prieteni de durată, loiali, te ajută la greu etc.

Caractere de Plastic : sunt maleabile înțelegătoare, prieteniile rezistă in timp, nu se degradează repede.

Caractere de hârtie și carton: sunt modelabile, te schimbă când nu mai au nevoie de tine sau când s-a rupt ceva în relația de prietenie. Odată ce încrederea este mototolită nu mai poate fi readusă la forma inițială, iar prietenia se pierde.

Caractere de Sticlă: fragile, dar nu ratează nici o ocazie fără a te “înțepa”. Te poți confesa, deoarece te înțeleg, ca și cum ți-ai vedea reflexia în oglindă.

La nivel mental, realizăm această selecție și îi clasificăm după anumite trăsături sau aspecte.E un mecanism, un gest voluntar sau involuntar.Ar cam trebui să ne dea de gândit…

Aceeași formă, conținut diferit

Vine întrebarea: “colectarea” selectivă a prietenilor, e o necesitate sau un moft?

Pentru unii, un moft.Pentru cei mai mulți, o necesitate pentru că dacă i-ai băga pe toți în aceeași oală, s-ar contamina între ei.Problema e că nu ai mai ști care și cum îi e felul.Dacă așa a fost de la început sau schimbarea s-a produs pe parcurs și a trecut dintr-o stare în alta.Dacă această convertire a necesitat un anumit timp și spațiu, de la caz la caz.

Prin urmare, facem acest lucru cu persoanele din jurul nostru, care reprezintă mediul nostru toxic sau netoxic, în funcție de cât de bine am realizat selecția inițială. Bine, se mai poate tria și pe parcurs, dacă am omis ceva suspect.

Dacă tot am adus în discuție acest nivel de intoxicare a maselor, vă propun să identificați gradul de poluare de pe strada voastră. Doar vă pasă de spațiul în care trăiți.Deci, să trecem la treabă. Acest lucru este posibil, printr-o aplicație denumită PoluApp. Ar fi bine, să nu rămâneți doar la etapa cu aflatul, ci să și faceti ceva în acest demers.

Apoi, gândește-te și la grupările pe care le realizai în timpul anilor de școală, tot pe baza anumitor criterii. Deci, putem vorbi tot despre un proces de selecție colectivă cu “proprietăți comune”. Cu alte cuvinte, “cine se aseamănă, se adună“.Diferența era că nu-i aruncai la coș, ci doar îi țineai departe de cercul tău.

“Colectarea” prietenilor se realiza tot într-un mod selectiv. Dacă frecventează aceleași locuri, aceleași magazine de brand etc. Aceasta nu reprezintă o imagine de acum, ci și de atunci, pentru așa a fost întotdeauna.

Cu imaginea aceasta în minte, te invit să procedezi astfel și-n cazul deșeurilor.

Prin urmare, la ce ne ajută colectarea selectivă?

✔ Selecție ✔ Diferențiere ✔ Eliminarea factorului toxic

• să fim mai selectivi în ceea ce privește prietenii

• să nu-i băgăm în aceeași oală pe toți, înainte de a le cunoaște trăsăturile și caracterul.

• să conștientizăm că la fel, cum prietenii toxici ne afectează într-un mod sau altul, la fel și un mediu toxic nu este prielnic pentru un stil de viață sănătos.

Începe din timp, până nu apar efecte adverse sau nedorite. Mai bine previi, decât să tratezi.

Un mediu sănătos, din toate punctele de vedere, e un mediu prielnic pentru dezvoltare.Nu lăsa “buruienile”,  să-ți îngrădească creșterea, preia inițiativa.

foto:pixabay.com

Simulăm sau stimulăm dragostea?

Simulările mereu ne-au cam dat bătăi de cap. Au avut un caracter prezent, fie că vorbim de simulările din anii de școală, fie că ne raportăm la simulările de incendiu sau de cutremur.
Dar ce au în comun, aceste simulări cu dragostea? Un epicentru.
De cele mai multe ori, simulăm dragostea, dar o și simțim, respirăm?
Am putea discuta în două direcții, în ceea ce o privește.

Cu ce sau cum poți simula dragostea?

Majoritatea ar putea spune cu bani, dar ce suntem cumva jocuri de noroc, să simulăm un câștig? E drept că, dragostea-i o loterie, însă dragostea nu se vinde la plic sau mai actual, în bitcoins. Așa ar fi numai iubire în această lume.Însă, poți investi în ea: timp, resurse, sentimente. Nu-ți pot garanta că este o afacere profitabilă, dar știu că vei ieși pe plus. Poate nu vei observa beneficii pe termen scurt, dar în timp vor apărea și efectele…și nu mă refer la cele adverse.

Dragostea stimulează dragoste. E ca un boomerang, o arunci și se întoarce la tine. Însă, depinde ce fel de dragoste e. Dacă e una benefică, ce merită a fi răspândită sau una toxică, ce mai bine o reduci direct de la rădăcină, decât să prindă lăstari prin alte locuri.
Cotizează cu dragoste, până nu plătești impozit și pe ea.Cât e cota, tu decizi! Însă, nu se acceptă accize.
Dragostea nu e un serviciu. Nu o poți simula ca pe o afacere profitabilă, ca o acțiune la bursă. Însă, într-o altă ordine de idei, prin acțiunile tale, îi conferi valoare.Tu ești beneficiar și destinatar, totodată. Ceea ce poți face, e să o încurajezi să crească.
Cum? Alimentând-o constant.
Cum alegi să fii out of cash sau out love?

Cum ar arăta dragostea în 2D? Dar în 3D?
Dragostea în 2D e atunci când e despre doi. Dragostea e bidimensională, pentru că în planul ei sunt două reprezentări: X și Y.
Dragostea în 3D, e atunci când în perimetrul ei, apare o cea de a treia persoană sau atunci când spațiul tău capătă alte proporții.
Simulăm multe, mai puțin dragostea și atașamentul. Simulările au rolul de a te pregăti pentru următoarele replici. Uneori, simți că te inundă, precum un tsunami și rămâi fără replică. În acest caz, nu se mai aplică măsurile de precauție, aduse la cunoștiință prin programele aferente acestor fenomene.
Ai dori să te pui la adăpost, dar deja s-a produs cutremurul. Are epicentru, chiar în inima ta. Mai intervine câte o replică, cu accelerare în bătaie, face trecerea în extrasistole, apoi rămâne în repaus, cu ușoare reveniri de ritm.
Cu dragoste nu cumperi o inimă, ci ai dreptul de a o iubi.
Cu bani, nu vinzi o inimă, ci ai dreptul de a o prețui.
Se-ntâmplă, ca în urma sa, iubirea să facă ravagii, să producă dezpăgubiri materiale și afective. E o calamitate, ce costă sentimente și timp. Te plimbi printre ruine, mai ridici de pe zidurile sufletului, câte o amintire, ce a rezistat impactului cu sentimente cobtradictorii. A fost o ciocnire bruscă, cu așchii pe suflet.A scos la suprafață, ceea ce era “îngropat” în trecerea timpului. O secundă mai târziu…nimic nu avea să mai fie la fel.
O undă mult mai puternică, a răzbătut printre faliile sufletului, a pătruns în cele mai ascunse colțuri …era dragostea, mai hotărâtă ca niciodată. Să posede, să-și ia în stăpânire regatul, să aducă liniștea după furtună.
Iubirea are nevoie de stimuli.
A simulat inundații pentru a stinge focul, ce ardea mocnit în inimile celorlalți. A simulat incendii pentru a purifica ceea ce era inutil. A simulat cutremure, pentru a rearanja piesele la locul lor.
Simularea e ca un test, unde răspunzi cu dragoste sau cu ce ai în suflet, iar întrebările sunt de așa natură, că te pun în încurcătură. Se întâmplă, ca uneori, să fie o alarmă falsă…doar ai simulat dragostea, nu?

Aeru’ condiționat topește gradele pentru tine.Convinge-te și tu!

Discuție ca între prietene, la o cafea

 

-Vai ce căldură, mon cher, deja simt că mă ia cu transpirații, mai am puțin și mă topesc la propriu.Sunt mult peste 30 C, zici că am aterizat undeva prin Sahara, dar măcar acolo mai sunt oaze, fie ele și închipuite, totuși îți mai răcorești puțin mintea și gândurile, chiar dacă doar te amăgești…

 

-Dragă, pornește și tu aerul condiționat, că mult nu mai rezistăm.Doar nu-l ții acolo ca obiect decorativ.

-Care aer, mai degrabă non-aer.Dacă te referi la acela din colțul camerei, demult nu Și-a mai intrat în atribuții. Până mai ceva timp, era ceva de capul lui, dar în ultima vreme a rămas în amorțire totală.M-a lăsat fără aer, acum sunt nevoită sa respir multe grade..

-Eu spun că cere a nou, se pare că a răcit de tot de la atâta aer ori l-a sufocat prea tare căldura.

-Se prea poate.Problema e că nu mai știu ce și de unde sa aleg.Toate(condiționatele) promit multe, dar te lasă atunci când ți-e lumea mai dragă.

-Ai incercat și “frozen“?

-Acesta ce mai e, un senzor de răcire, vreo invenție a secolului 21 sau e ceva ce-mi asigură starea de zen?
-Undeva la mijloc…-Aerul condiționat, prietenul la nevoie căldură se cunoaște! E soluția ta salvatoare ce-ți propune o gamă variată de condiționate ce se adaptează nevoilor tale și garantează scăderea gradelor, pentru ca tu să te bucuri de confort la tine acasă.Eu ți-l recomand cu ‘căldură’.
-Căldura? Nu..îmi este de ajuns pe ziua de astăzi, daca îl mai rostești o dată, mai mult ca sigur voi deveni alergică la cuvântul <căldură>.Deja, mă ia cu dureri de cap.Prea mult, e prea mult!
-Nu, ce crezi?Aerul condiționat nu vine cu căldură la pachet, el aduce răcoarea.Eu m-am referit că e de încredere,de aceea ți-l recomand.Eii..m-am mai liniștit puțin, le potrivește omul, gradele sunt de vină și…durerea de cap.Și cer mult pentru puțina răcoare?
-Părerea mea e ca prețurile sunt acceptabile,pentru orice buzunar, însă rămâne să vezi tu, să ai opțiunea ta.Dar nu acum, pentru că de la atâtea grade, o sa vezi prețurile ‘umflate’.Să lasam pe mâine discuția și alte amănunte, când vei gândi la rece și limpede.
-Bine atunci.Cum zici tu.
-Somn racoros!
-Ei nu fii ironică…
-Mă amuzăm și eu puțin…just kidding :))

A doua zi

 

-Ai avut un somn odihnitor?

-Ce somn, ce odihnă, mi-am pierdut, deja răbdarea cu gradele, cred că au câștigat lupta.

-Te lași așa ușor învinsă de câteva grade în plus? E momentul să faci o vizită pe , să te pregătești din timp pentru noul val de căldură.

Ce trebuie să știi înainte de a achiziționa un aer condiționat.În principiu, trebuie să știi care va fi destinația acestuia(uz caznic sau comercial), ce spațiu dorești să climatizezi, precum și bugetul de care dispui pentru o astfel de investiție.Mai putem adăuga ca criterii: performanțele, designul și preferințele pentru un anumit brand etc.

Ai opțiuni pentru fiecare buzunar, vezi oferta. Poți alege un raport bun calitate-preț sau dacă dorești să aloci un buget mai generos, înseamnă că dorești ce-i mai bun și plătești oricât pentru confortul căminului tău.
-Mai stai, încă pe gânduri? Ce te oprește să iei o decizie?
-Soțul, vecina de la 7 sau e doar o chestiune de timp? Nu, dragă, aștept să-mi intre banii în cont, că nu i-am vazut de luna trecută.Păi, de ce nu spui așa…te împrumut eu.
-Vai, nu știam ca am așa prietene ‘darnice‘. Lasă dragă, că am eu economiile mele, am vrut să te supun la un mic test.

Au crescut prea mult gradele? Cel vechi nu te mai mulțumeste? Fă un upgrade de aer condiționat.

-Așa, deci…

So, relax…am rezolvat-o și p’asta.

Copilărie

Today's escape

Suflet de copil

Atunci când sufletul îți râde, așteptând o nouă zi. Când o aștepți cu zâmbet, nu cu griji. Grija ta principală ar trebui să fii fericit. Fericirea alimentează și celelalte conturi ale vieții. Dacă sunt setate pe low baterry, bucuriile și momentele frumoase vin și le compensează.Îmbrățișează-ți sufletul de copil și lasă-l să se manifeste. Nu-i umbri existența într-un colț de suflet.”Cuore, suflet de copil“, a fost printre primele cărți, pe care le-am răsfoit.Atunci nici nu știam de ebook sau pdf. Parcurgeam km de gânduri, rând cu rând, pagină cu pagină.

Iubirea e factorială.E un factor real.Când iubești, protejezi.

Copilăria-castelul de nisip

Simțeam cum nisipul mi se strecura printre degete, ca într-o clepsidră.Mă jucam, de fapt, cu timpul.Îl construiam din secunde, minute sau ore, cu speranța că acesta va dăinui pentru eternitate.Mai târziu, aveam să aflu, că un prim val mai puternic îl va spulbera.Cerneam nisipul…

View original post 543 more words

Copilărie

Suflet de copil

Atunci când sufletul îți râde, așteptând o nouă zi. Când o aștepți cu zâmbet, nu cu griji. Grija ta principală ar trebui să fii fericit. Fericirea alimentează și celelalte conturi ale vieții. Dacă sunt setate pe low baterry, bucuriile și momentele frumoase vin și le compensează.Îmbrățișează-ți sufletul de copil și lasă-l să se manifeste. Nu-i umbri existența într-un colț de suflet.”Cuore, suflet de copil“, a fost printre primele cărți, pe care le-am răsfoit.Atunci nici nu știam de ebook sau pdf. Parcurgeam km de gânduri, rând cu rând, pagină cu pagină.

Iubirea e factorială.E un factor real.Când iubești, protejezi.

Copilăria-castelul de nisip

Simțeam cum nisipul mi se strecura printre degete, ca într-o clepsidră.Mă jucam, de fapt, cu timpul.Îl construiam din secunde, minute sau ore, cu speranța că acesta va dăinui pentru eternitate.Mai târziu, aveam să aflu, că un prim val mai puternic îl va spulbera.Cerneam nisipul prin sita timpului, îî dădeam o formă vieții. Nu băteam la poarta nimănui, pentru a fi primit și nici nu lăsam pe oricine, în castel. Construim punți între noi, în loc de poduri. Ne invadăm unul-altuia intimitatea, nu mai există o delimitare a spațiului personal.

Arhiva personală

Baloane de săpun

Nu cred, să fi existat copil care să nu fi avut acel tub de creat baloane. Atunci lansam baloane de săpun, astăzi lansăm o idee, un vis, o dorință. Unele dintre ele cresc, se înalță și se materializează în ceva frumos.Altele, se lovesc de zidurile neîncrederii, dezamăgirii și eșecului. Se sparg și devin doar o iluzie a ceea ce putea fi.Câteodată, mai întâlnesc în drum și câte un caracter înțepător, la propriu și la figurat, iar ideea se transformă în apă de ploaie. Mai încerci, iar de data aceasta, speri să prindă formă dorită. Un balon cu aer cald, pe care să-l alimentezi continuu, cu speranță și încredere.

“Copii găsesc totul în nimic, oamenii găsesc nimic în tot.”

Telefonul fără fir

Printre multe alte jocuri ale copilăriei, exista și telefonul fără fir.Nu era nici fix, nici mobil.Îl puteți denumi telefonul wireless, ca să ne adaptăm la vremurile prezente. Ne spuneam cuvinte în șoaptă, pe parcurs acestea sufereau mici modificări sau chiar se metamorfozau complet, încât cel ce rostea cu voce tare, spunea cu totul altceva, decât ceea era transmis inițial.Nimic nou la orizont.Jocul a evoluat, a ajuns la versiunea 3.0 și se practică în masă. Auzim una, mai adăugam ceva înflorituri, pe ici, pe colo, iar ceea ce transmitem mai departe, nu mai seamăna cu informația propriu-zisă.În zilele noastre, un fel de fake news, pe care le preia toată lumea.Hai nu toată, dar majoritatea.Mai există și un segment, care cercetează, verifică mai multe surse și apoi afișează rezultatul.Dar treabă grea, dom’le.Pe principiul, nimic nu se schimbă, dar evoluează.În ce sens? Învers acelor de ceasornic.

Entuziasm  Bucurie  Simplitate  Liberă exprimare  Zâmbet de copil

“Mi-ai dat ceasul înapoi și ai mers înainte.“

“Nu te supăra frate” sau “Comoara lui Piticot”

Dădeam cu zarul. În funcție de câte puncte ne afișa, mai înaintam pe tabela de joc. Hazardul ne mai scotea în cale și obstacole, ceea ce ne încetinea progresul.O altă aruncare de zar, altă mutare. Înainte sau înapoi.Scopul era același: comoara lui Piticot. Diferența era că în joc, nu realizai sacrificii pentru a înainta și a progresa. Uneori, se mai întâmpla să fie doi pe un loc, numai că nu-ți eliminai adversarul, ci înaintai prin mijloace proprii. În viață, căutăm comorile cu valoare, dar le pierdem pe cele ale sufletului. Cine ar juca, dacă miza ar fi un suflet? Puțini, pentru că nu e profitabil. În schimb, pentru bani, se mută multe piese în tabăra adversă.

Astăzi, copilăria s-a mutat online. Copilăria de azi nu mai are peisaje, are pasaje. Privim prin ferestre online, ne jucăm online, timpul trece altfel, online. Tu, la care pasaj ai ajuns? Dacă îmi permiți, îți ofer și o recomandare: folosește creioane colorate, dă culoare lumii tale interioare și lasă ca acestea să se reverse și asupra celorlalți.Însă, nu masca prea mult realitatea, riști ca altfel să nu o mai recunoști.

La mulți ani, copii! La mulți ani, de ziua voastră!

foto locație: Parc Cloșca, Galați